luni, 12 mai 2008

Cadrul istoric al comunei Valea Doftanei

Câmpina lui Grigorescu si Haşdeu se afla la răscruce de drumuri. Din ea pleacă in direcţia nord o sosea ce şerpuieşte pe valea apei Doftana. După ce laşa in urma colinele domoale, muzeul Doftana de la Telega si cheile Brebului, valea se îngustează, căpătând frumuseţi montane desăvârşite.înainte de intrarea in localitatea Valea Doftanei, apele râului au fost zăgăzuite prin construcţia barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare ce poate fi asemuit cu " o mica mare montana" - zona turistica de mare atracţie.
Cele peste 2.800 de gospodarii ale localităţii (cca. 7.000 locuitori) sunt înşirate ca o salba pe terasele in trepte de o parte si de alta a râului si afluenţilor sai, pe direcţia de curgere nord-sud.
Valea Doftanei este atestata documentar in prima jumătate a secolului al XVI-lea in timpul domniei lui Radu Paise ( 1535 - 1545 ) cu satele Tesila si Traisteni.
Prin hrisoave domneşti, acele localităţi devin dependente de mănăstirile Mărgineni si Sinaia.
Cu siguranţa, vechimea acestor colectivităţi umane este cu mult mai mare, fapt dovedit de existenta unor urme de viata materiala si spirituala ce pot fi încadrate in societatea medievala timpurie.
Istoria confirma ca in secolele XVII - XVIII, romanii din Tara Barsei si din zona Sibiului, nemaiputand suporta persecuţiile autorităţilor austro-ungare au luat drumul bejeniei, trecând la sud de Carpati in Tara Romaneasca, prin pasul Predelus, stabilindu-se pe Valea Doftanei in satele Tesila si Traisteni.
Factorii de mediu au fost hotaratori in constituirea primelor aşezări umane in acest spaţiu. La adăpostul pădurilor si in apropierea apelor, oamenii si-au inaltat locuinţe grupate in cătune. Se ocupau cu pastoritul si munca la pădure, activităţi ce s-au transmis urmaşilor.
Trimiteți un comentariu